Poezii

As vrea sa ma intorc acasa de Constantin Daniel

Pe drumuri largi, printre cetati de oameni pline,

Un dor ma indeparteaza si nimic de aici de jos nu ma mai tine

Sa port cu mine dorinta unei vieti mai pline

De iubire si curat, de frumos si pace……DOAMNE SPER CA VOI OBTINE.

Acasa sa ma-ntorc as vrea, e dorinta ce mi-o pot rosti

De pacate si poveri, de minciuni si lucruri rele… nu pot vorbi

Doar dragostea, de la cruce pana-n vecie, imi sopti

Lumea cu ale iei se va sfarsi, VA RAMANE DOAR CE VEI IUBI !

Rugaciuni de om pacatos in taina imi rostesc

Privind in sus la cerul mult dorit… lumina o zaresc

Tot mai mult cu Tine in tihna pacea o gasesc

Si astept cuminte langa crucea ta, fericirea cu care ma mandresc.

“De azi renunt pamant strain” caci tot ce am mai bun in lumea asta mare

E doar gandul unei zile cand viata imi va fi numai cantare

Casa mea de ceruri este prinsa si cu dor mereu ma uit la soare

Oricat de greu ar fi, pentru mine viata nu e la-ntamplare

Cu tot ce am si tot ce sunt a mea comoara langa Isus mi-o strang

Investind nu doar fapte bune ci luptandu-ma cu pacate ce adesea ma-nfrang

Nu-s eu perfect si nu voi fi insa cu cat mai sincer in ruga sufletul mi-l plang

Putere Tu imi dai ca intro buna zi sa pot ajunge unde imi doresc: CU ISUS MERGAND.

Altfel de Constantin Daniel!

Comunicam prea putin, devenim prea grabiti. Consum mai mult, pretuim mai putin…
Daca ne-am opri numai o clipa. Daca ne-am trezi din iluziile formate si am vedea ce inseamna sa traisti ??
Daca ne-am opri insignifianta alergare si am intelege mesajul…..
Daca ne-am lua responsabilitatea ingrijirii caminului nostru…
…………………………………………………
Ne-am limitat granitele imaginatiei, ne-am conturat viitorul pe ura si control.
Am devenit stapani peste unii si ne-am luat timp sa criticam si sa judecam.
Si ziua trece, anii viata si parca totul moare…se pierde ceva si capata angoasa si disperare.
Setea devine mai apriga si adevarul tot mai greu de gasit.
Ceata se lasa, ochii se inchid, inima respira doar praf si frica si unde gasesti alinare?
…………………………………………………………
Ratacesti, Alergi, Tradezi, Te enervezi, Agonisesti…. in fiecare dimineata cauti…
In fiecare seara patul resimte racoarea inimii, peretii zgariatul tau ecou, oglinda,,, adevaratul tu
Iar timpul a trecut…..caci trece repede, prietenii dispar, dragostea te paraseste iar spitalul te cheama
…………………………………………………………

Ti-ai fi dorit sa fii altfel?

………………………………………………………..
Atunci cauta, pune intrebari si lasa iluziile acasa
E timpul sa traiesti, sa respiri viata si sa vezi ce trebuie vazut.
E timpul sa ai timp!
Urmeaza-ti calea facand ce e bine si drept. Fii tanar MEREU.
Vezi, Plange,Rade, Iarta, Comunica, vorbeste, Calatoreste, zambeste, TRAIESTE, Imprieteneste-te, Iubeste, FII TU INSUTI.
Totul vibreaza cand esti TU, iar viata e nerabdatoare sa iti arate incredibilul.
Asculta frumosul naturii si ia lectii de la porumbeii ce se inalta liberi.
Fii sunetul inimii tale si dorinta Creatorului. Doreste-ti tot binele tie dar mai mult lumii intregi.

Ganduri de seara de Constantin Daniel!
Cu gandul inspre cer imi indrept a intristarii mele fete
Cand siroaie de lacrimi sufletul m-il chinuie
Si pornesc la drum cu un strop din a Ta blandete
Incep o noua zi, zaresc o viata ce merita traita

Cu sufletul curat si vorbe bune trec prin viata
Cand intunericul amar ma ameninta.
Ancorat cu credinta corabia vietii mele nu se va prabusi.
Iar pe drumul fericirii voi naviga.

Cu dragoste si voie bune lume-o o voi schimba
Caci o lume trista a uitat de ce-i frumos.
Tot mai singuri ne simtim,
Tot mai neimpliniti la pofte ne ingramadim.
…………………………………………….
Si murim trecand prin viata simpli calatori urmand a lumii sfat.

Da, Dumnezeu imi va da a cerului cununa, ma va ridica de jos
Ma va purta spre lumi indepartate, si imi va sterge lacrimi.
Cu el prin furtuna voi merge curajos.
Umil si cu credinta candva voi fi pe inaltimi!

Poezie despre Mama de Constantin Daniel 

Pe o colina inalta, intr-o noapte friguroasa, un suflet de mama se roaga.

Copii au plecat demult, e batrana si debia poate sa mai mearga.

Isi aduce cu drag aminte de pruncul ce l-a crescut.

……Si cate nopti nedormite a avut.

Tristetea a napadit-o dar grija si iubirea infinita o poarta catre vesnici ceresti.

Este un suflet de mama. Un glas venit din coruri ingeresti.

Se pregateseste de culcare….

..dar,.. in lacrimi se intreaba: Ce-o mai face fiul meu, e bn oare?

O mama – un colt de rai, ce in lacrimile copilului presara stropi de iubire.

Cat poate fi de trist un copil ce-si uita mama pentru a sa implinire.

Intr-un oras aglomerat, pe o strada luminoasa un tanar isi petrece viata

A uitat de chipul bland si iubitor ce ii dadea povata

Nu a mai simtit demult usoara adiere si a sufletului dor

Dupa bratul mamei sale ocrotitor.

O mama – o gradina plina de flori chiar si spinii devin trandifiri

Cat poate fi de trist un copil ce vorbeste de a sai parinti doar cu cartiri

In acea noapte friguroasa mama in rugaciune l-a purtat

Si cu grija l-a binecuvantat.

In acel oras cu muzica si placeri

Copilul a uitat de-ale mamei dureri

Nu va stii niciodata, cata iubire daruieste o mama

Chinul si suferinta pentru o viata ce totul inseamna

O mama – un univers al sfaturilor, izvor de mangaieri

Iar copilul cu cat farmec si pretuire privea alaltaieri

Ce poate fi mai frumos decat un parinte

Intotdeauna m-ai inspirit in calde soapte

Si mi-ai dat caldura in geroasa noapte

M-ai crescut in chin si suferinta

Si mi-ai aratat ce inseamna pocainta

Fara incetare m-ai iubit si ocrotit

Si de fiecare data m-ai iertat cand ti-am gresit.

O mama o simfonie de instrumente ce canta in armonie cu bucuria copilului

Si plang odata cu suferinta.

Cat poate fi de trist un copil ce nu mai vrea in fata mamei cainta.

Si povestea noastra se termina intr–o zi de sarbatoare

Cand acel fiul demult plecat

Intr-o seara s-a gandit, la mama intristat

A plecat lansand in urma tot ce avea caci in sufelt gol era

Si direct inspre casa parinteasca, acea poarta scartita unde mama mereu il astepta

A ajuns pribeag, hoinar si cu lacrimi in ochi la bratul batrenei mame s-a aplecat

Napadit de amintiri sufletul se descarca si ii povestea

Cat de mare a ajuns, cat de mult Isus l-a binecuvantat.

In timp ce batrana cu lacrimi de bucurie il asculta

lacrimile copilului siroaie curgeau caci urechile lui auzisera.

Fiule rugaciunile mele nu vor inceta niciodata caci sunt a ta mama.

Gandul meu se indreapta catre tine

La tine mama cand greul vietii ma-mpresoara

Ma gandesc la clipele grele cum imi zambeai intaiaoara

Chiar in clipe de durere,Sufeltul mi-l mangaiai

In sfanta tacere ce o aveai

Si astepta-i din nou a mea veselie

Ce-o pretuiai mai mult decat orice pe lume, ca o tainica melodie

Un gand spre casa catre tine eu trimit

Cand de amintiri si nostalgie sunt haituit

Cand stiu cu cata iubirea te-ai jertfit

Si de ar fi in lacrimi din lumea asta sa pleci

Vreau sa ma astepti acolo pe plaiurile ceresti.

La multi Iubite mame, la multi vesnici si binecuvantari ceresti.

O parte din Tatal nostru locuieste in voi, ati fost create din iubire pentru iubire

Daca veti continua pe aceasta cale, Promisiunile Domnului vor deveni vesnica daruire.

“Daca ar fi asa, pe fata pamantului, sa se iubeasca toti unii cu altii cum iubeste mama pe copii, pamantul s-ar face cer, s-ar face rai, n-ar mai fi judecati, n-ar mai fi morti, n-ar mai fi razboaie, n-ar mai fi tulburari, ci ar fi mila si indurare si bucurie in toata lumea”.

Revenire de Constantin Daniel

Dinspre ecouri milenare prin vaiete si lacrimi
Printre tunete si ape tulburi
Glasul trambitelor se aude in zare
Inima imi simte o imensa inviorare

Se aude un glas venit de sus
Ne indeamna fratilor Isus
Sa privim la faptele ce le-ndragim
Sa ne trezim din sfintenia cu care ne-amagin

Cerul tot imbracat in serafimi
Ca o patura de lumini
Se asterne peste credinciosii cei putini
Peste cei ce-au fost cu fapta indradevar crestini.

Astazi la aceasta ora Isus ma-ntreba
Dac-am timp de el sau din nou am treaba
Daca ii primesc mesajul ceresc de redesteptare
Sau Il las in pace,timp de har mai este, doar rabdare

De sus de pe cetatea inalta
Isus cu ingerii se arata
Azi ne indeamna inima sa ne-o desavarsim
Pentru acea zi pe care toti din suflet o dorim

Rasuna glas de trabita vestind
Zorii unei diminetzi de pacat arzand
Caci noaptea cea obositoare in curand va disparea
Pentru soarele ce vesnic ne va lumina

Vor fi clipe cand dezamagire vom simti
Pacate mici si placeri din lumea asta vom dori
Vor fi lupte grele si sperante in zadar
Dar cine s-a lasat purtat de-al credintei far
Si in suflet pe Isus la ascultat va primi al mantuirii dar

Dac-am stii ce-i vesnicia, viata cu Isus alaturi
N-am mai sta pe ganduri, n-am mai rataci pe drumuri
Daca-m sti ca revenirea este aproape
Spre Golgota-mporni zi de zi cu crucea-n spate

Dac-am vedea pe Isus in lacrimi si privirea Sa
Cum la noi din ceruri s-ar uita, oare ce din viata noastra ar vedea
Chiar acum cand totul va pieri
Cate suflete la cuvantul Sau se vor cai si atunci cate vor plangea

Astazi esti tu gata, pregatit ?
In fata pacatului sa fii cinstit ?
Esti tu gata, pe Isus sa il astepti?
Si rasplata fara impotrivire s-o accepti ?

Un vis prea visator de Constantin Daniel

Sunt inconjurat de liniste,
Imi este bine dar simt nevoia de imbratisari
si lucruri tandre.
Vreau sa duc dorul clipelor cu sufletul plin de iubirea
persoanei de langa mine.
Imi imaginez cum e sa-mi ocrotesc iubita.
Visez in fiecare seara la chipul unei prietene
pe care sa-l mangai.
Vreau ca pieptul meu sa fie sprijinul ei pt orice problema.
Vreau sa o ascult si sa o privesc cum e fericita alturi de mine
Mainile mele sa ofere mangaiere de fiecare data cand are nevoie.
Vreau sa dansam la lumina lunii pe melodii vechi
si in genunchi sa-i daruiesc trandafiri.
Vreau ca noaptea doar eu sa-i fiu candela care ii
incalzeste inima si-i lumineaza fiecare colt al gandurilor
Vreau ca mirosul crinilor albi sa il purtam in bratele incrucisate.
Sa stam sa privim ochi in ochi iar sufletele noastre sa vorbeasca in tacere.
Vreau sa adorm cu ea, langa ea, sa ii simt respiratia si emotia timida a vulnerabilitatii ei.
Vreau ca pentru totdeauna sa ii daruiesc viata mea ,
sa ii ofer minunile lumii prin gura ce vreau sa o sarut .
Vreau parte din sufltul meu sa fie , sa ne ridicam doar noi in euforia magica si
sa simtim valul cum ne poarta de parca timpul s-ar opri.
„Vreau sa te am langa mine pana la sfarsitul universului cand atom cu atom s-ar desparti si am deveni doar praf cosmic.

Dar… nu sunt destul bun pentru a-mi dori acestea si devin un vis purtat de niste versuri incrucisate „

Eliberarea sufletului de ganduri negre de Constantin Daniel

Simt cum cerul m-a uitat

Simt cum Domnul m-a indepartat

Simt ca viata mi-e un chin

Cine sunt si di-unde vin?

Imi doresc sa fi fost altfel

Imi imaginez un drum mai drept

Pentru mine totu-i imperfect.

Simt cum pasarea aripile in durere si le fringe,

Simt cum sufletul in mine plange.

Simt cum viata mea se stinge.

De ce Doamne totul impotriva mea se-ntoarce ?

De ce tot ce imi doresc: FERICIRE ,in mai rau se face ?

De ce toate usile ce vreau sa le deschid se inchid din adins ?

De ce Doamne cand vreau sa iubesc sunt ca un magnet respins ?

Poate dragostea standarde ea are,

Inalt , mare ori cu burta dar cu bani in buzunare

Poate dragostea-i o cursa

Cine alearga si e primul se alege cu o bursa.

Cine-i ultimul si  fraier se alege doar cu ce-i pe piata neagra.

Si desi la bursa ei tanjesc nu exista frate ! Masculul alfa nu esti tu, doar dorinta bleaga.

Poate dragostea e ca economia.

Daca numai ai ce sa oferi, in unii parametri nu te incadrezi de multe ori,

Cererea fiind prea mare cu pretenti,

Intri in somaj e timpul pentru cei cu putere: Pentru pretendeti

Simt cu totu-n jur dispare.

Vreau iubire si un gram in viata mea de soare.

Nu se poate, tot mai bun e ceea ce te doare.

Vreau sa fiu altfel, vreau schimbare.

Vreau de Constantin Daniel

Mai bine visez acum si-nfiecare zi

Decat sa mor cu durerea de a trai!!

Vreau sa zbor sa vad stelele din Univers
Sa pun pe al iubirii vers tot ce in jur privesc
Sa-mi ridic privirea catre viata minunata

Sa ma uit in jos spre lumea derutata…

Vreau ca totul sa se schimbe si iubirea sa triumfe!

Oamenii cu intelegere sa discute,

Vreau ca durerile lumii in emotii sa se faca

Sa vad toti cum se ridica din a gropii baltoaca

Vreau o lume minunata cu copii si oameni sinceri

Fara granite, si mult timp petrecut cu cei dragi alaturi

Vreau a ingerilor placeri, vreau ca tristetea sa dispara

Vreau o lume unde mereu e primavara

Vreau sa adorm in uitarea pamanteasca

Si sa ma trezesc in cer langa Fata Parinteasca

Vreau ca tot cei ura si razboi

Intr-o clipa sa dispara la gunoi

Tot cei arma si loveste si pe om ademeneste pe cel rau il proslaveste

Sa dispara in departarile abisului, sa castige doar cel ce cu adevarat iubeste

Vreau o noua lume in simplete impodobita

Fara cifre, o tara nu cu fericirea cersita

Vreau ca acolo oameni tristi sa nu existe

Capat sa nu fie la aceasta minunata poveste

Vreau multa bucurie, fericire… niciodata sa dispara

Nici o boala sa apara, nimic in suflet sa nu doara

Vreau ca toti sa recunoasca

Unde-i casa parinteasca!

Vreau cladiri sa numai fie caci una mai in sus ne inaltam pan’ la cer daca se poate

Nu ca sa-L privim pe cel ce ne-a creat ci doar pentru sufletele noastre moarte

Nu  vreau a placerii lumi desfatari, nici a banilor puteri, doar in treacat ele se consuma

Ramanand din noi a satanei gluma.

Vreau ca cearta sa nu fie, toti sa aiba dar nici unul mai mult sa nu-si doreasca,

Si cu sufletul in viata sa nu rataceasca

Nu vreau ca existenta sa se scurga spre un ultim drum,

Clipele in neant sa le traiesc acum

Vreau sa am un tel in a trai, vreau sa stiu pe unde merg si-ncotro ma duc

Vreau si cred ca acolo tot va fi….rostul vietii si mai mult de atat

Tot ce ce merit-ati inchipui tot frumosul pe care cineva ti-L pregati

Regasire de Constantin Daniel

In linistea noptii,in tacerea mortii

Pe drumul suferintei,la taramul fagaduintei

Ma gandesc mereu sa fiu acolo langa Dumnezeu

Ma gandesc si sper mereu la o alta lume langa Tatal meu

 Cand in jurul nostru toate-s trecatoare,

Cand tot ce ai iubit iti moare

Cand pacatul rau, te doare

Doar gandul catre cer iti ofera alinare

 Pe cararea vietii,dezamagit de a iubirii salt

M-am trezit cu sulfetul amarnic incercat

Iar in inima amicului uitat doar ura am adunat

 Cand furtunile vietii in suflet te lovesc,

Si durerile mai rau se adancec

Nu avutiile pentru care lupti te mantuiesc

Ci iubirea divina pentru care merita sa traiesti

 Chiar daca toti te-ar intrista

Si in fiecare zi nici un rost n-ai mai vedea

Tatal nostru cel de sus sigur se va bucura

Cand din inima vei spune vino-n viata mea

 Pentru ce in lume mai traim ?

Daca zi de zi cu indiferenta ne hranim

Intre noi din sulfet ne mintim

Pentru bani ne-mprietenim

 Pe carararea vietii in inima un gand mi s-a depus

Este dorul pentru casa mea de sus, este gandul la Iisus

Este gandul ce ma tine in picioare, aerul de care eu ma las condus

 Cand in lume asta ce o vezi si-ti place

Toti nu stiu,si ai probleme, toata lumea tace.

Numai stii in cine sate-ncrezi ,esti descurajat.

Inima predai-o Lui,spune-i ce te-apasa

 Inima iti este grea, te simti murdar si cu pacat

Ai de toate si esti fara stres dar ai uitat

Nu te simti degeaba gol cu sufletul patat

Ai nevoie de Iisus pentru tine crucea a purtat

 Cand de prieteni esti uitat,cand de viata esti jucat

Cand toti te-au judecat si de pace ai uitat

Cand toti pe care ii iubeai te-au intristat

Gandul catre Cel cel te iubeste neincetat te-mplineste cu adevarat

O zi in paradis de Constantin Daniel

 Cum poate fi in paradis?

Cum e sa traiesti frumos ca-n vis?

Aici unde totul e inchis,

Inconjurat de o lume rea incatusat si prins

 Visez o lume in culori,

Gandesc o zi cu prospetimea unei dimineti in zori

Singur,o lume mai buna mi-as dori

Simplu visator pentru fericire as muri

 As vrea sa fiu mereu dispus a iubi

Singur deasupra amurgului ceresc as adormi

Vreau sa am mereu in brate sentimente de implinire

Sa mai simt odata viata la pornire

 Sa am zambetul pe fata,ca a iubitei amintire

Mereu cu sufletul deschis bucuria vieti ce pe fata mie citire.

Trec prin lume cu putere,iau tot cei mai bun,

Zambesc cand dau de greu,prieteni imi adun

 Am la min-un ajutor ce m-il impun

Nu cedez nicigand,lumea in culori e al capatului drum

Am putere,am vointa si-n final voi reusi

Cu speranta si iubire odata voi domni

 Tot ce inima-mi cere

Tot ce-n lume e durere

Doar increderea in Tine si un gand mai bun

Tot ce mi-a ramas in suflet cu vointa imi adun

Cineva iti pune curajul in fatza de Constantin Daniel

 Daca jos tu ai cazut,esti prins si necajit

 Singur,parasit si neiubit

Tot ce crezi e in zadar,tot ce vezi te plictiseste

Cineva de tine totusi-aminteste

 Este Tatal care te iubeste

Cand puterile te lasa,

Cand povara vietii-n suflet te apasa.

Cineva tot te-asteapt-acasa.

  Cand toata viata ta esti ispitit,

Cand toti te-au mintit.

Cand tot ce ai iubit te-a parasit

…aduti aminte pentru tine A murit.

 …si desi nu vrei sa crezi.

Tot Isus te ajuta sa te ‘liberezi.

Dak tot ce faci e rau si mereu te eschivezi.

Nu uita tot in Isus trebuie sa crezi.

Motive de neiubire de Constantin Daniel

Daca-n ochii ce cu lacrimi is acoperiti te regasesc…

Daca-n zbuciumul din inima noapte,incerc sa te privesc

Daca-n visul cel visez acum,bratele mi te doresc…

Daca-n uitarea ce mi-o vrei, tot la tine ma gandesc.

 Daca-n ploaie cea cu picaturi curate inima o spala, te-ntalnesc

Daca-n privirea ta cea dulce si cu zambetul tau, ma racoresc

Daca-n drumul catre tine ma-npoticnesc doar ca sa te-mbratisez

Daca-n amintirea ta singura ce mi-a ramas, cu tine ma mandresc

 Daca-n poza ce cu drag o pretuiesc,tot mai mult ma-ndragostesc.

Da-mi motive sa nu te mai iubesc,spune-mi unde iti gresesc?

De iubirea ar fi frumoasa de Constantin Daniel

De iubirea ar fi frumoasa.

O viata intreaga-s astepta

Pentru dragostea adevarata eu m-as pregati

Si-as trece chiar prin foc doar sa te iubesc

 Nu mi-ar pasa,chiar de-i frig si viata grea

Pentru ea as da orice, chiar si viata mea

Si furtuna de ar batea sufletul de l-ar lovi

Pentru dragostea adevarata pentru nemurire in iubire

 De iubirea ar fi frumoasa

Chiar si marea in genunchi as trece-o

Chiar si muntele c-o mana l-as urca

Chiar si apa ce-as bea-o pentru tine as pastra-o

 De iubirea ar fi frumoasa

Glasul inimii ar rasuna

Intr-un cantec de racoare

Pentru infinitul ce-l prevede

 Dragostea e-a mea salvare

Cu puterea ei divina pura desfatare

Ura o distrug,razbunarea si orgoliu cu blandete le inmoi

Dragostea e-a mea dorinta,ce frumoasa-i viata-n doi

 Daca dragostea n-ar fi

Totul deodata s-ar narui

Si de-ar fi si n-ai simti sigur te-ai plictisi.

Totul ar fi pe cale dreapta

Fara lacrimi fara nici o cearta.

Si ai merge neclintit intr-un cerc al nostalgiei.

Cu vanitatea umilintei refuzate patima mandriei.

 Cateodata vrem prea mult ca dragostea sa o desavarsim

Vrem sa fie totul doar perfect si in teorii ne ametim

Si deodata doar trufasi,pretentiosi noi devenim

Si uitam ca ce avem trebuie doar sa pretuim

Sa acceptam asa cum este

Si vazand ca dragostea e mare

Deodata in suflet ceva va creste

si va fi a iubirii schimbare

 Daca sigur ai iubi.

Totdeauna te vei ingriji ca persoana ce-o adori

Pentru tine a o aprecia tot mai mult a o iubi

Chiar cu riscul dea te parasi.

 Din prea multa iubire cand te certi.

Nu uita in minte sa-ti repeti.

 Oare ceea ce resping e fericirea ce mie frik s-o ating?

Ma pierd in ganduri de Constantin Daniel

Ma pierd in ganduri,ratacesc prin paduri intunecate

Ma-ntristez amarnic,intr-o lume de pacate

Imi askund in mine,sentimente incurcate

Imi doresc sperante ce de mult is moarte

 Nu inteleg de ce vad in jur numai rautate

Doamne ne iubesti si ne pazesti in parte

Si ma doare cum de nu vedem ce ne desparte

Nu inteleg cine de pe cale ne abate ?

 Oare tot ce vad in jurul meu e creat de Dumnezeu

Oare tot cei rau aleg mereu e creat de duhul rau

Daca ganduri bune pentru Tine inchinate

Bucuria vietii pentru ce o vad departe ?

 Nimeni nu-ti ofera,toti sta sa te fure

Toti sta pe la spate gata sa te-njure

Nimic nu te mai multumeste,nu gasesti aici inimi pure

Caci chiar si cine te iubeste nu mai stie sa-ti ofere tot ce inima o cere.

 dar….

 Prin lume am umblat

Iar tot ce am aflat

Lauri multi de fericire ce am adunat

In zadar ei sunt,tot la Domnul sunt incununat

 De azi paktului ma opun

De azi Domnului ma supun

Cu inima curata si cu gandul impakt

De azi vreau sa fiu curat.

 Tot cu Domnul e mai bn

El te stie si e gata,necazul sa.l aline

O speranta el iti pune-n tine

Iar frumosul ce la inima il vrei tot la Domnul se obtine.

Fara sfarsit  de Constantin Daniel

Dorul meu te striga,imi lipsesti

Inima te vrea unde esti?

Lumea mea s-a stins,te.am pierdut

Nu poti pleca langa mine te-am avut

Ochi mei te vad esti schimbata,

Gura mea te striga,esti plecata

Buzele vor sa te-atinga

Inima iti e-mpietrita.

Indiferenta ta nu-mi place.

Tot ce fac nu te atrage

Te strig,te chem,in vers mi te astern

Ai fugit de mine te-ai ascuns,totu-i un infern

Gand curat ce viata mi te-o dat.

Doar in vis mai alintat.

 Mai tarat in ale tale mari mistere

Uneori m-ai inselat,teai jucat si mai calcat.

Dragostea mea,inima inca te cere.

Vrea sa-ti dea a dragostei placere,tot ce-n lume-i delicat

 Inima ta nu ma-ntelege

Tot ce fac e faradelege

Ganduri negre de Constantin Daniel

Inima mi-e franta.

Lacrimile sufletul mi-l incanta

Ma trezesc din bunatate si speriat de-a mea dorinta

Stau uimit la nimicul cel frumos.

Si privesc la moarte cu un zambet calduros

Cum pe mine m-a ales demonul ma cules

Si tristetea ce o vreau,lacrimile  ce le ador

Of ce as vrea sa mor.

Ura ce o vad in lume,dragostea negura de bube rele franta,

Si al negrului abis ce ma atrage si m-ancanta.

Haosul divin,optimismul trecator,

plictiseala cea mai sfanta.

Nu degeaba sufletul le-adora

E umplut cu vid ales.Din cimitir cules

Cate-un gand de-amaraciune eu til spun.

2 stele se incrunta,soarele se tot infurie.

Toti cu mic cu mare,

Cate-un gand de moarte dulce

Il asternem pe hartie si dorim a drogului amara viata

Sa ne pierdem in adevarata ceata

Dragostea ma doare de Constantin Daniel

Dragostea ma doare,ma alinta apoi ma descanta

Sufar,te urasc sau esti in inima adanca ?

 Dragostea ma alinta apoi ma chinuie

Te doresc sau razbunarea ma biruie

 Undei clipa de emotii excitata,

Ritmul respiratiei cu dorinta incrustata ?

 Dragostea ma schimba o-nteleg sa ma prefac

Te alint sau altceva nu fac si intr-una te atac

Totu-i ca un vis,sfarsit de amintire,

Te astept in vesnicii cu a inimii daruire

 Esti o raza de caldura ce-mi raceste sentimente pentru tine

Sa te uit nu voi putea cu tine-n gand e mai bine

 Batranetea va veni,amintiri eu voi avea

Si singuratatea ce ma va-nclesta pentru tine se va alina

Ma vei uita dar un vant tarziu al inimii te va purta

Iar amintirea mea nu te va-ntrista

 Pare o iubire de cristal,in ciobite valoroase l-am scapat

S-a impartit,si cu greu ne regasim poate-n moarte noi ne implinim

De ai fost tu de am fost eu amandoi o stim

Noi incepeam sa ne iubim

 Altceva nu vreau doar timpul sa-l opresc

O secunda imi ajunge,asa imi amintesc

Cand ti-am spus ca te iubesc

Inima ti-o daruiesc.

 Poti a ma uita,poti a ma uri a nu ma dori sa a nu ma iubi

Insa eu te voi dori in amintiri

Vise si batraneti te vor adulmeca si atunci te voi chema

Chiar si-n ultima traire tu vei fi printesa mea

Azi e sarbatoare de Constantin Daniel

Azi e sarbatoare,Am ales sa ma opun

Am pierdut destule,ma razbun

 Bucatele mici de fericire nu vrea sa mai adun

Domnului ma supun ,vreau sa dau din mine cei mai bun,

 Am ales sa imi doresc

Si de-ar fi sa ma lovesc

Nu ma las,tot ce am pe suflet si ma doare cu putere il opresc

Calea catre mantuire binele sa-l-nfatuiesc

 Domnul tot mi-a dat,tot n-am realizat El m-a binecuvantat

Cum s-a inving al meu pacat cand de Domnu-s-lepadat,

Dar azi la ceas de sarbatoare din nou Domnul m-a iertat

Tot efortul de il pun,El imi da tot ce e mai bun.

 Umilinta este cheia,ea m-ajuta sa inving,

Credinta ce o am,tinta pe care vreau sa o ating

Ruga-n lacrimi,arma cu care ma incing,

Azi e sarbatoare,pacatul il inving

Inca un an din viata de Constantin Daniel

Inca un an din viata s-a mai dus

Inca o secunda s-a mai scurs

Inc-un alb fir de par ni s-a mai pus

Ce-am ramas si ce-am adus

 Am cules in lunile ce au trecut

Si necaz si bucurii,sufletul ni l-am umplut

Si cu totii am vazut

Ce-am avut si ce-am pierdut

 Probleme ne-au lovit,chinuri ne-au multumit

Le-am primit si ne-au trintit

Sensul vietii iar nu l-am gasit

Ce-am dorit si ce ni s-amplinit ?

 Anul care vine nu mai vreau ceva ce nu-nteleg

Simplu,verde si iubirea o aleg

Frumusetea din interior sa o culeg

Si(macar atat) putin catre tine Doamne sa alerg

 Nu mai vreau sa inteleg nimic

M-am hotarat vreau sa fiu mai mic

Sa zambesc iar de tot cei rau sa ma abdic

Caci umil,smerit cu fericire ma ridic

 Ce-am ramas si ce-am adus

Ce-am avut si ce-am pierdut

Ce-am dorit si ce ni s-amplinit

Uita-te-n inima si daca fercit tu esti

Sigur raspunsul l-ai ghicit

O calatorie de Constantin Daniel

In calatoria mea prin viata

Imi adun tot ce am bun

Plec in graba uit de cei mai valoros

Si cand clipa amrniciloe incercari m-apasa

Ispitit de-al mortii alegere accept.

Si-apasat de ura tot mereu,De ce eu??

Viata m-ales far’ sa simt vreun Dumnezeu

Strig si-ntruna zbier.

Calator grabit mereu prin pustiul ce-l aleg

Ma indrept inspre neant.

Si frustrarea mi-o culeg,din a inimii ura seceris

Si din nou al vietii zambet parca din zbor il prind dar pe furis

Valul vietii de mi-e scris s-al prind

Nu-mi aleg aceasta cale,

Dorul cel deo-dinioara-nflacarat cu amaraciune-l sting

Prin rascrucea sentimentelor de bine

Cineva mi-a pus un gard

Simpla cale de-ama-n toarce

Groapa razbunarii ma atrage.

Tintuitde-al vietii sorti amarnic

Nu in bine m-a atins,nu in rau ma prins

Sunt o stare de mijloc fara viata fara moarte

Si din nou incerc sa scap,

Pentru ce sa fiu din nou al lumii

Cand tot amarat ma-ntorc in groapa sortii

 Oare raza ce se vede-n fata

Ma invata cei mai valoros ??

Oare ce-am mai valoros,Il

Topeste pana si pe cel mai fioros

Nu am nimic insa sunt mai linistit

Am ceva ce e al meu

Sunt creatia lui Dumnezeu

Dupa nimeni nu ma iau

Nu sunt fara viitor

Cum oamenii-mi spunea-u

Am descoperit ca si eu pot iubi

Aici nu sunt pentru renume a cersi

Am o inima ce vrea caracter uman sa am

Nu doar ceea ce tanjeam

 Daca-n lumea ce-o traiesti

Om bun tu esti

Si cu pasiune viata o iubesti

Tot ce ai lui Dumnezeu sa-i multuemsti

Fara la renume sa privesti

Sigur ai sa te implinesti

Declaratie de dragostea de Constantin Daniel

Draga mea la apus de soare,in lumina stelelor de sus

Te-am, ales pe tine,te iubesc nespus,

Esti armonia sufletului meu

Ingeras trimis de Dumnezeu

Astazi este timpul inimii sa-i dau ce cere

Glasul iubitei mele;

Tu esti tot ce mi-am dorit,te-am ales strigand in ploaie

O iubita mea ce stai ascunsa vino-n suflet si-l inmoaie

Inima-mi scaldata-n pasiune vreau sa te apuc

Sa te tin inbrate pe taramul ingerilro sa te duc

Iar emotia dragostei tainuita-n ochii ce-i privesc

Sa o am in zambetul ce-l afisez

Pana dimineata ne iubim,tu doar tu dragostea sa ne-o impreunam

Gustul sarutului sa il savuram

Mirosul atignerilor noastre,dorinta ta ascunsa-n mainile ce te cuprind

Peste tot sa te ating

Fiorul ce cu mine in placere il gasesti

Te face tot deauna sa ma doresti

Te privesc si iti soptesc

O cat te iubesc.

Pentru vesnicie,noi 2 tu si eu,cea mai minunata,visul meu curat

Te-am gasit si esti a mea,glasul meu cel nepatat dupa tine insetat

Impreuna spre infinit vom straluci cea mai dulce stea

Esti doar tu iubirea mea.

DRAGOSTEA(Varinata Acronim) de Constantin Daniel

Peste tot am cautat zi si noapte-am cercetat

Care-i scopul,cine sunt am intrebat

 Ce e viata,unde-i cerul si de ce m-am incurcat

 Sa traiesc din adunat,dar sa mor si ce-am lasat.

 Doar frustare,amaraciune si un suflet zbuciumat

Poate fi si diferit ? o idee un sentiment curat

Dac-r fi sa fie cine,ce ma face nepatat ??.

 Peste tot unde vedeam,doar un gand il auzeam

Simpla stare ce-o aveam si de care nu stiam

Ca e tot ce-n unives conduce,n-o credeam

Ma miram si ma suceam si in bine ma schimbam

 Sa va spun si voua ce-a mai mare bucurie

Ce-a mai simpla armonie duh de cant si melodie

 Aranjament de sentimente pe fundalul unei ploi de mai.

Eleganta intr-o floare fara ea sufletul ne doare

Tratament de chimicale ce se-amesteca in corp

Suflu viu de relaxare,clipa infinita de visare

Oranament de salutari frumos,oamenii primeste calduros

Greseala-ti iarta si te schimba-n fara pata

Adevar grait de-o floare,o gasesti si nu mai moare.

Raspunsul bland ce te multumeste si pe cale te calauzeste

Destainuiri secrete intre o inima si-un zambet,calatori un el si-o ea.

 Cea mai mare daruire de la tatal cel de sus,

Ce in suflet ni s-a pus

Si desi n-o preuim,ba chiar uneori o si cersim

Cateodata pentru ea vream sa murim.

 Si-n final de poezie,daca nu va place,stergeti-o de pe hartie

Sa va spun o grozavie,de sunteti atenti la poezie

Ce cuvant o sa-l gasiti deja se stie

Cel cu ros ingrosat,elegant si-nparfumat precum viata o invie

 Nu conteaza ce pe terra ai crezut

Nici in buzunar ce ai avut

Tot ce trebuie sa stim

E ca trebuie sa ne iubim,

Dragostea sa ne dorim

Si mai importnt de toate

Sa o pretuim

Biruinta pacatului de Constantin Daniel

Cum sa scap de-a mea ispita

Cum sa am o inima cinstita?
Cum sa fiu o fire neclinitita?

Cu o viata neimplinita ?

Am o fire pacatoasa

Duc o viata rusinoasa

Povara mea e tot mai grea,

Inima nu mai vrea la locul ei sa stea

Catre clipe trecatoare se-nindreapta

Far’sa vada-n spate crucea ce o iarta

Trecator in fata ispitei nebiruitor

Cum sa fiu castigator cu al inimii val muritor

Vreau credinta ce o vad in stele

Cum imi lumineaza dorintele mele

Vreau iubirea ce o vad in flori

Prospetimea unei dimineti in zori

Vreau sa fiu iubit,pe al vietii val s-anaintez

Sa ma stiu calauzit,sa am timp sa meditez.

In fata ispitei nu mai vreau sa tot cedez

Nu mai vreau pacatul cu mana mea sa mil creez

Vreau sa sa scap de al meu pacat,in dureri ingreunat,

Sa privesc la cel ce ma salvat,cand pe-o cruce m-a iertat

Sa-mi aduc aminte cand m-a ajutat

Cata bucurie pentru ingerii de sus cand pacatul mi l-am regretat

Ca sa ai o viata buna,

ca sa fii a cerului cununa

Uitate in sus si spune-nversunat

Cine oare m-a creat ??

 Fa-ti timp sa privesti la minunile ce le-ntalnesti

Sa ajuti si oamenii-n nevoi,nu uita sai si iubesti

Ia-ti o clipa de ragaz si-n biblie pe Isus sa-l intalnesti

Fa-ti timp sa alergi dupa comori ceresti…

 Dar nici mantuirea sa o cersesti…

Sa te-ncrezi in cel ce nu-l zaresti

Si cu zambetul pe buze voia-i sa I-o implinesti

 Deci ca sa fii implinit..

Nu te du la biserica de ganduri rele calauzit

Alearga la Isus si mereu sa-l cercetezi

Sa te vezi umil si de pacat cu nevoia sa-i ingenuchezi

Mai bine moartea de Constantin Daniel

Ganduri spulberate intro clipa inghitite

Zambete furate si inchise in tristete

Simt ca ma dizolv,vreau sa ma inchid

Vreau sa nu mai fiu,sa traiesc doar pentru ura

 Vreau,a inimii piatra sa o simt ca ma apasa

Mai bine starea mea de moarte,o prefer

MAi bine suferinta pentru vesnicie,o ador

Nu mai vrea un zambet, numai vreau o fericire

 Vreau sa ma dizolv,poate asa ma simt mai bine

Vreau sa tot dispar in vazhud spre cer sa ma intind

De ce sa mai traiesc,zambete si dragoste de o clipa

Doar cuvinte si iubire incurcata ???Nu

 Mai bine starea mea de neputinta,clipa vesnica de ura

Sora mea de moarte si tristetea impreuna

Vesnicia sa dureze sa ma simt mereu asa

Dragostea e doar in clipe. Moarte e in vesnicie

Clipa vs Vesnicia de Constantin Daniel

Ma uit in jur,privesc la cei de langa mine

In clipa ce-o consuma nu fac bine;

Se rad,se veselesc,inima si-o impietresc.

Si ajung in anii grei ca nu stiu de ce traiesc

De acele lucruri bune nu se-apuca

Stau si tot continuua sa se duca

Ma uit in jur,privesc la cei de langa mine

In viata ce-o traiesc,Sulfetu-necaz si-l tzine

De te-ntrebi si te uimesti cum??un rau in bine a ajuns??

Cum pe „Caracter”si”dragoste”faima si un anume le-a patruns?

Ma uit in jur, privesc la cei de langa mine,

Ura,egoism,tristete si necaz eu vad dar zambete putine

De ai vrea sa stii;cum in rau binele s-a transferat

Cum din cele rele am imprumutat

Si de ce mereu numai faima o iubim

Sau de ce nu iubire ci pe banii ii pretuim ??

 Stai o clipa si te-ntreaba,Prinde o secunda si gandeste

Aste-as trecatoare si la usa doar moartea ne pandeste

NU conteaza ce ai strans,ce renume,si ce anume esti

Tot ce e frumos,ce conteaza si-i duios:Pentru Domnul sa traiesti

Care este ea?? de Constantin Daniel

Cum ar fi, daca acum intr-una te-as privi?

Oare numai la tine m-as gandi?

Cum in brate te-as simti

Si la inima eu te-as iubi.

Tu mi-ai spune te iubesc

Eu te-as strange nebunesc

Far-o clipa sa clipesc

Caci intr-una te iubesc.

Numai tu,o sclipire dintr-o stea

Fluturas de catifea,asta este draga mea,

Este raul vietii, minunea mea.

Ce mai pretioasa  margea.

Respingere de Constantin Daniel

Ce rost are sa traiesc pe pamant ,fericirea s-o iubesc ??

Ce rost are sa iubesc daca-n viata,visul ce mil port de un gand il tot cersesc.

Sa traiesc doar in necaz sa ma-ntrec cu al cerului zeu ?

Clipa dulce sfasiata de eternul “de ce eu“.

De ar fi sa mor,c-un singur gand as vrea sa zbor

Un amarnic glas al inimii ecou,se transforma tot in dor

O secunda de iubire decat toata lumea-n ura.

Nu mai vreau sa fiu aici nu mai stau pe piatra dura.

Visul meu se apune doar in gand,

Si rasare intr-o zi de toama doar plangand

Vreau o lume buna,vreau si soare zambete si cele bune

Vreau a inimii sete de visare,prietenie sau acceptare potolita

Oare stau ca sa cersesc,alte ganduri bune?

Caci a mele sunt ca si nebune?

Oare sa ma-ntreb intr-una suferinta e o cale buna ?

De ce toti in jur se tot clatina se urasc, se cearta

Nu-i staornicie,si dreptatea ca in clopot suna!!

Nu putem sa ne schimbam?Am uitat si de iubire sau de marea stare de mizerie:vesnica pata.

Doar sa spui o vorba rea ,sau pasesti mai cu descurajare,…

Esti respins sin-truna tot certat,nu te-ai conformat,societatea nu te tine in picioare.

Te arunca tot mai jos iar pe cine tu credeai ca te iubeste………

Mai cu ura te-adanceste si mereu te amaraste!

Asta-i lumea-n care tot traim,Cu ce avem ne tot mandrim.

Facem zi de zi mereu acelasi lucru,nu mai stim sa mai iubim

Daca gandul nu ar fi catre ce taram am mai calatori.

Doar un gand dac-as mai avea spre o lume tot mai buna l-as inmulti

Mihai viteazul de Daniel Constantin

Mihai Viteazu’ calare pe cai

In luna lui Mai

Si cand oastea lui supraveghea

El pe turci mi-i lovea

Si cu palosu-i farama

Capul jos le cadea

Turcii iarasi se mira

Cum de-i termina?

Dintr-o simpla lovitura

Ii raneste inc-o tura

Printre sange si dispret

Mihai al nostru da si un ospat

Mare si frumos

Ca pe chipu-i luminos

Acum oastea-i fericita

Cu asa victorie reusita

La ospatul lui Mihai

Hop! si turcii sus pe cai

Obositi

si osteniti

Se tot intocmesc la vorba

Cum si ce sa faca

Ca poporul sa nu zaca

In sfarsit turcu-i mare bucuria

Caci prin lupta si-a platiti datoria

In concluzia cea mare

se arata in zare,

Cel viteaz de peste mare

Cu o sabie in spinare

Sabia-i castigata

De la turci luata

Nu prin vorba sau furata

Ci prin lupa castigata

Mihai Viteazul calare pe cai

In luna lui mai

Fara frica fara voie

El ajunge la nevoie

Oastea in imbarbata

El cu sabia lupta

Foicica micsunea

Vreme multa nu trecea

Si pe Turci ii ajungea

Morteai pregatea

Uitam de calitati  de Daniel Constantin

Daca-n viata ce-o traiesti,cu greu zambesti

Clipe grele se arata si durere intalnesti,

Sperante in neant se regasesc,si dezamagiri primesti

Adut-ti aminte:Oare asta-i viata ce-o doresti ?

Demult din totdeauna adevarul l-am iubit

Si de-alui aripa mereu m-am sprijinit

Dar din ce-am citit,mai in toate am gasit

Uite asa am fost mintit.

Dragostea e-o slabiciune si pe toti ia pacalit

Bunatatea e o stare si pe multi i-a fraierit

Speranta e o mare invalmaseala,capatul de punte

Iar iertarea,trandafir cu tepi in frunte

Nu mai zic de ceea ce in viata esti

Daca pe a milei cale tu pasesti,

Si doar binele vrei s-al infaptuiesti

Nu e bine ce-ti doresti,s-ar putea sa o patesti

Ne rugam si ne-ntristam suferim si ne certam

Ne mandrim cu ce avem si-ntre noi nu ne-acceptam

Calitati ce le avem,nu ne tinem strans legat de ele

Iar in focul vietii aprins mai aruncam;din cele 2 3 surcele.

Daca vrei sa ai succes sa traiesti far’sa cersesti

Nu conteaza cat si ce ai strans,cat mare esti

Nu mai tine seama de statutul social oare tu stii sa iubesti

Ai un suflet,multe calitati,in practica tu pune-le e timpul sa muncesti

Ne e frica sa iubim,inima sa ne-o deschidem si ntre noi sa cugetam

Caci c-o clipa sufletul ni-l vindem,iar apoi in tristete regretam

Din a noastre calitati nu luam; mai intai sa ne distram

Degeaba ne ma chinuim scopul tot nu il avem stam si ne miram

Dar cu ce dorinta bucuria o dorim,caci pe temei al nostr’suflet il cladim

Dar de dragoste si de iubire,de ardoare si speranta le-am gasit sau ne mintim

Se mai zice,ca sa reusesti in asta lume tre’ sa ai tupeu iar acele roade bune

Am uitat de ele intr-o doara, iar atunci tot speranta sta sa le adune

Daca-n viata ce-o traiesti,cu greu zambesti

Nu uita de ale tale roade bune nu e bine ce infaptuiesti

Nu te-abate de la cale de la drumul cel ingust pentru o clipa de placere

Caci odata saturat,cu placeri si fapte rele nimeni nu iti da, a iubirii mangaiere

Planeta de vis de Daniel Constantin

Planeta. de vis,taram de neuitat

Un camin,dintodeauna adorat

O mica pata in univers

Pe un taram divers

Caminul meu cel drag cu emotii si visari

Stele mii si nori de vis plini cu mister si adorari

Steroid hoinar prin vazduhul cel hidos

Impletind al vietii fir duios.

Comoara greu de gasit,Cufar cu splendori

Ape,rauri,pomi,verde galben mii de culori

Veghetor din infinit clipa o intreci si iubirea o vestesti

Chiar la inimi fericirea o cersesti.

Dar in schimb tu ce primesti???

Dirijor ce ritmul il preschimbi

Cu o ploie il aduci,Si cu  briza il incepi.

Cu furtuni tu il incurci dar cu misterul il descurci.

Timpul tu il faci, dintr-un fir de pasiune

Impletesti cu o emotie il termini cu ganduri bune

Cu o clipa il cioplesti si c-o lacrima il finisezi.

Nici tie nu iti mai vine sa mai crezi?

Am adormit in parfumul cel de dimineata

Am visat prin groasa ceata

Ti-am simitit parfumul nuantat diluat in gingasa roua

Ce durerea mi-o alina si pofta de viata mi-o incanta.

Te intreb ??Oare e adevarat ce vad si simt

Sau e doar o fila ce se rasfoieste din volumul tau de juruinte ??

Un glob minor,o anomalie,un pietroi de vant in zare aruncat

O bila mare ce se-nvarte,un porumbel din cer picat.

Inca mai visez cum pe al boltii paradis

Deodata te-ai decis.

Inima sa mi-o incanti,sufletul sa mil aprinzi,simturile sa mi le alinti.

Paleta de culori in mainele unui pictor.

Imprastiate dupa al tainei dor.

Cum sa nu ma infior

Cum din tumultosul tau camin chiar altarul tau divin

Mi-ai dat in dar al vietii har si nu putin.

Iisus e mai bun de Constantin Daniel

Prieten drag ce stai acum.

La rascrucea cea din drum

Pe al vietii mare scop!Ai uitat sa mai zambesti

Doar o clipa mai clipesti dar intr-una tu muncesti.

Viata ta de aici e in zadar

Daca nu iti folosesti al Domnului Dar

Cat mai tine al timpului har

Poate pentru tine s-a sfarsit

In Isus tu te-ai desavarsit?

Biblia o neglijezi, Te ascunzii in coltul tau de liniste numit pacat.

Zaci acolo mort de ani de zile, stai de o clipa spanzurat

Crezi ca marea ta avere din pacat comoara stransa

E un mic suspin ce inima il cere. E un dor nebun de o placere

Daca viata o traiesti cu placeri de-o clipa trecatoare

La biserica mai dai, doar o data asa cand prieteni nu mai ai

Vii aici dar pentru cine, Nu cumva dupa al Domnului suspin ce

se zbate pentru tine.??

Sau mai  bine Speranta tv e pentru mine.

Oare odata -n viata ta ai stat si te-ai gandit

Chiar Isus pentru Mine a murit???

Oare sunt asa un pacatos.

Pentru el e chiar cumplit de dureros.

Cum eu noaptea sa nu-i spun

Grijile sa mi le-adun

Sa ma rog si sa vorbesc.

Tot mai mult sa il doresc

Nu uita iubit amic, pentru tine a murit

Chiar s-a si jertfit fiindca te-a iubit

Te-a iertat. Nu uita ca iti promite trai de rege si o vesnicie

Daca inima i-o dai plin de pace si bucurie.

Intr-o noapte de Daniel Constantin

Noapte este linistita

Fluturatica si-negrita

Fiindca oamenii de jos

Au uitat de-alor Hristos

Plang din nastere a jale

Tristi, posomarati cu sufletul moale

Noapte cea dintai copila

Intr-o zi in ceas de seara

Se gandi pe cer sa nu apara

Ce motiv avut-a ea

A-ntrebato curios o stea

Fiindca viata mai avea

Si-intr-una ea spera

Ca-ntr-o zi din asta lume stele mii vor da

Calea vietii o va lumina

Catre Tatal cel iubit, Catre poarta cea de sus

Deodata noapte ii raspunde decajata

Cand pe cer cobor din al meu dor

Vad pe oameni tristi si obositi

De al vietii greu calvar

Iar eu am in zadar al meu mare dar

Sa aduc mereu iubire, pace si virtute

Veselie, bucurie si multe rugaminti cerute

Sa ma uit la ei si sa vad cum pe banca stau

Cum la ceruri se gandesc, Cum o gura  de aer iau

Si se aduc apoi la somn

si cu gandul la al lor Domn

Sa privesc in jos sa ma mandresc

Caci oamenii din nou se gandesc cum ar fi daca ar iubi

De pacat nu s-ar mai lovi

Creatorul cel din infinit

Care pentru ei EL a venit

Dar pe cand se intamplau aceste vorbe

Luna cea mereu inteleapta ii sopteste pe o raza

Nu uita!!!!!Eu si ziua ma gandesc

Cum ar fi sa nu privesc

Cand esti tu sus pe cer

Si lumina trebuie sa raspandesc

La acei pitici mici si mari fara ca in schimb sa iau

Si la cei buni si la cei rai tot la fel eu dau

Chiar de-ar fi din a mea lumina sa imi iau

Noapte draga si iubita mea fecioara

Calma si misterioasa ca din prima seara

Eu cum pot sa dau lumina si s-apar

Chiar daca oamenii se cearta in zadar

Nu uita sa mai privesti, doar o data sa zambesti

Larg deschis cat mai mult sa daruiesti

Far’ca sa mai privesti, Tot mereu sa te gandesti

Caci  Isus pe tine te-a creat, si mereu te-a mangaiat.

Chiar daca toti te parasesc

Numai stelele privesc.

Caci ce ar face omul intr-o noapte ?

Si-ar strange sufletu-ntro palma

Si tot la Ceruri s-ar ruga, Intr-o noapte calma.

Suiete pe cer si straluceste

Bucurie daruieste

Veselie impartaseste

Tot cu farmec sa mai mergi pe al vietii cer si drum

Si-norat la inima de-ar fi Nu iti face viata scrum.

Ce faci cu sufletul tau de Constantin Daniel

Suflet demult apus,in durere ratacit

Si cu lacrimi inpietrit

Te-ai trezit din ale tale triste cugetari,

Ai aprins tu focul dragostei in tine

Ce-ti zideste-o noua treapta catre Tatal cei iubit,

Sau mania,grijile te rod si te mai tine??

Nu mai stii a face bine,ai uitat a spune cine

Te-a iertat si s-a jertfit,te iubeste si te cheama chiar de-ar fi  si ceata

El te striga si te-aduna Tu alearga si invata,stai cu inima in fata

Cum in suflet sa primesti ca in lume sa nu ratacesti,dragostea sa o impaturesti

S-o ascunzi la dreapta ta si c-un gand sa o mai legi iar pe biletel sa scrii

Ingerii iti vor canta in cor

Sunt al cerului Copil,Esti al Tatalui mostenitor.

Dac-o data intr-o zi din asta lume,vei privi la toate cele bune.

“Eu de ce nu am si nu ajung la ele”Tu vei spune,

Nu uita de al tau amic,care-ti e ca un bunic.

Te sustine,te iubeste,e cu tine tot mereu.

Si desi tu nu il vezi,e deajuns sa il tot crezi.

Caci o data ai crezut si indata l-ai vazut.

Suflete nu-ti dori a oamenilor cale,a placeri trecatoare

A mortii ce te-asteapta si a bolilor ce intr-una tot te doare

Fii cu inima la cruce,ce povara ta ti-o duce.

Numai tu cu cel ce iarta sa vorbesti,sa privesti, si sa zaresti

Cum odata mai demult pe un dureros de lemn Viata Lui

A predat-on mainile Tatalui.Tu accepti invitatia Cerului??

Ce faci cu viata ta de Constantin Daniel

Ma gandeam,contemplam si la CINE ??eu plangeam

Suspinam,ma simteam singur,Intr-o viata mai buna eu speram.

Nu aveam un rost,Toate erau pe dos

Traiam o viata de pacat.ba chiar din prisos

Ziua cand priveam,Cum la zambete mai cugetam,

Incercam sa uit dar cu lucruri mici mai mult ma amageam

In distractii: Alcool,sex,petreceri,dans,muzica ma regaseam

Dar cu ce scop caci sufletul mi-l pierdeam

Prietenii imi erau mai mult dusmani

De la mine,nu altceva doreau decat numai bani

Azi mancam apoi ma culcam si imediat ma distram

Si c-o intrebare-n minte mereu ramaneam”De folos eu cui eram”??

Cand,noaptea in singuratate gandurile mi le cobor si pe foaie le astern

O rugaminte am,o nevoie sa nu pierd al vietii tren

Viata mea,speranta mea,iubirea mea demult

Plecase;erau intunecate,negre se facuse’ un tumult

Negura noptii,cerul palid ma cerceta,

Stelele,singuratate,tristetea ma calauzea

Erau drumul meu,libertatea catre nimic

In fata Uriasilor,in fata tuturor eram asa de mic

Mi-am zis in mintea mea’Ce!O TRAIESC VIATA,O SA MA DISTREZ,E TOT CE IMI DORESC!

Dar fara sa vreau:Nu,distractie! n-am nevoie,prieteni eu cersesc

Am cautat in lumea larga

Multi prieteni parca

Dar toti,isi traiau clipa,gustau viata “cica asa traiesti”

Deci viata e:sa traiesti sau zi de zi sa iubesti  ?

Daca odata as spera,as visa,as incerca

Sa nu las viata sa imi treaca,si de-aici nimic n-as lua doar iubirea as imprumuta

Dar in ochii cei vedeam lacrimi ce curgeau ma liniste-au,pace imi dadeau

Tatal m-a iertat,ani de zile dorul mil purtam iar sacul cu poveri eu il duceam

Rugaciunile Lui,staruinta lui si gandurile ce la inima ma ajungeau,pasii lui prin dureri ma calauzeau.

Si la toata lumea ‘Tatal m-a iertat,Pentru mine a murit,Ma iubeste”.eu vorbeam

Pe al dragostei taram, eu un vesel cant ce la inima-ti sopteste

Esti purtat in aripi de iertare,esti primit  asa cum esti.Tatal te doreste

Daca viata de aici doar la  egoism ea se rezuma.Dragostea tot mai multi AMICI ADUNA.

Uita de distractii si placeri. Iubeste asa cum esti iubit.Ca in ceruri Tu sa fii primit.

Multumire an de an de Constantin Daniel

Azi ca niciodata vin,  in genunchi sa-ti multumesc

Pe cararea vietii, adesea eu pasesc si in drumul catre Tine tot gresesc.

Intr-una ma grabesc si dupa fericirea din asta lume tanjesc

Dar Tu la cruce mi-ai promis, Pacatul pot sa-l biruiesc

Pentru mine Tu ai murit

Pentru mine Te-ai jertfit.

Cat de mult Tu ma iubesti,

Si-n fiecare zi, mereu ma calauzesti.

Eu, in fiecare clipa a vietii tristetea Ti-o aduc,

Cu gandul doar la mine, egoist la cei din jur privesc

Pe unde merg, pe unde trec numai rau produc

Ma mandresc ca sunt cu Tine Doamne dar la studiu ratacesc

Mereu tu m-ai iertat, ba chiar de fiecare data m-ai binecuvantat

In Psalmi, in texte si in carti ingeriii mi-au aratat

Ca iertarea la crucea s-a intrupat, si cu sangele cel sfant de pacate M-ai spalat.

Daruri multe in viata m-au purtat, pe cei in nevoi Tu i-ai ajutat.

Manios cu ura si invidie, razbunarea o impleticesc

Fara dragoste si mila pentru cei de langa mine eu sa daruiesc.

Catre cei cen lumea asta-s fericiti si din orice zambesc

Numai ca sa ma simt bine iar la urma sa ma intristez

Tu Isuse daca-n lumea asta:singur pacatos as fi fost.

Tu cu siguranta ti-ai fi implinit al vietii tale rost.

Ca sa vii din Sfantul cer,sa te intrupezi ca om.

Si sa mori pe lemnului durere pentru mine, sa fiu scos din-al mortii somn.

De aceea zi de zi din an in an cate-o multumire-ti voi aduce.

Si mereu cu gandul catre Tine cum pe a salvarii cruce.

Isus fiul lui Dumnzeu de pacate ma iertat si pe veci eu sunt salvat

Si de ar fi sa mai gresesc ,daca-n inima marturisesc catre cer eu sunt purtat

Viata Virtuala de Constantin Daniel

Avem calculatoare si o viata cat mai virtuala

Impartim aceleasi pasiuni,ne creem relatii dar inima-i tot mai goala

Ne indragostim de-o poza de la avatar,

Si pe facebok ne intalnim in seara asta la altar

Uite asa m-am si casatorit cu iubitul de pe net care toata ziua asculta guta

Ce azi noapte l-am agatat de pe id-uri.ro cu un buzz 2 puncte si-o steluta.

In fiecare seara noi vorbim, “de iubire” chiar in fata calculatorului mancam

Si daca stam pe invisble imediat ne si certam dar cu un clip de pe youtube ne impacam.

Nu mai stim fata-n fata sa comunicam, ne grabim si numai despre filme discutam

Desi ne dor ochii si din cand in cand mai trebuie sa si dormin noi cu ratia de pe filelist ne laudam.

Cate o carte de demult ne mai surade dar imediat un mass primesc

“Da un click aici ca sa castigi” si mai departe trebuie sa il daruiesc

Cand fata in fata ne vedem si in ochi noi ne privim,in loc sa mai vorbim

Repede ne amintim ce am vorbit pe mess alaltaieri si arhiva de pe mess noi o citim


O sa-ncerc sa va explic ca din casa; din gand in gand sa mai si iesim

Ne plimbam,si Vorbim ,Natura noi o pretuim si zambete peste tot in jur sa daruim

Iar daca singur tot te simti da un beep la un amic si vorbeste despre ce-ai citit.

Dar daca prieteni tu nu ai  Dute afara si pe cine prima data tu in cale-l intalnesti

Spune-i cu putere si din inima-i vorbeste despre ce in minte iti trazneste

Umilinta de Constantin Daniel

Doamne sunt asa de mic,sunt un fulg pe acest pamant

Sunt un punct pe harta vietii, sunt o pulbere de vant,

Sunt o pata de cerneala imprastiata pe sufletul meu

Caci nu vad a Ta putere si mana Ta de Dumnezeu.

Ma incred in fortele mele dar cand grijile din nou ma lovesc

Sunt umilit si catre Tine Doamne in lacrimi tanjesc.

Si a Ta mana cand mi-o dai din nou cu ura te jicnesc

Caci doar Tu esti de vina pentru grijile ce le-ntalnesc

Cand in viata reusesc si ziua parca m-a iubit,

Ma intreb uimit:oare Domnul a voit?

Cate lucruri am facut si cate vorbe am cartit,

Domane Tu de ce te tii de mine, oare pentru mine te-ai jertfit.

Pentru Tine, praf de vant in ochii tai apar

Si desi eu sunt stapan totusi uit ca tu te-ai umilit

Si desi sunt pacatos, totusi uit de al dragostei Tau har.

Caci umilit,smerit sa fiu;Doar pentru mine ai murit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s